Nestrămutată credință
Așa a fost s-aducă vara
O dureroasă încercare
S-arate celor dragi cărarea
Pe drumul minții către soare.
Cel al dreptății, biruința
Cu tot ce-a dat vieții ea
Cu rugăciunea, sârguința
Din cartea vieții cum citea.
Cărarea către școala vieții
Cu clase către patru părți
În noul an și dimineții
Vor scrie tot atâtea cărți.
O floare pune-vor de veghe
Și-o candelă-n lumină lină
Ca, celor ce vor înțelege
Să spună timpul ce-o să vină.
Copiii cât și nepoțeii
Vor sta de veghe pe petale
În nopți să dea viață ideii
Și suflet paginilor sale.
Va fi pe Sfântul disc durere,
Dar bucuria din înalt
Va preamări a sa putere
Ca pentru sufletul lui cald.
Fie ca Domnul, înălțimea
Izvorul harului gândirii
Celei chemate-n cer cununa
Să-i pună-n cerul nemuririi.
Iar în biserica de-acasă
Să-i dea în milostiva clipă
Un mir în sărbători ce lasă
Drept semn ce sufletul ridică.
Cu drag, cu tot respectul minții
Să cerem lui Hristos privire
Cum, totdeauna, numai sfinții
S-au cercetat în regăsire.
Să cerem fraților iertare
Reîntregind icoana părții
Că nu mai e timp de-ntrebare,
De vis, de dorul unității.
Pe drum, Hristos care așteaptă
Să facă alt pământ și cer,
O lume luminată, dreaptă
Va desluși orice mister.
Vedea-vom că nu este moarte,
Că trupul n-a durut nicicând
Ca sufletul ce ne desparte
De ce-am lăsat toți pe pământ.
Maica din cer, Ocrotitoarea,
Lumina vieții-n lumea toată
Va cerceta mereu cărarea,
Credința ei nestrămutată!
Cu respect și prețuire pentru doamna profesoară Tache Anișoara, un chip de preoteasă purtător de cruce a vieții ,străin de bucuria lumii trecătoare, căutătoare și iubitoare de viață veșnică în Biserica lui Hristos.
Sincere și profund meditate condoleanțe familiei, fetelor și nepoțeilor!
Plecăciune părintelui Tache Costică!